Închis în mine

- Îți multumesc pentru flori , mai ești supărat ?
- Nu ! Niciodată nu pot fi supărat pe tine . Te iubesc , o strig în fața lumii întregi. Nu simți cît de mult te iubesc ? Ce nevoie am de tine ? Uite , de când ai plecat de acasă . nu mai eram om , nu mai puteam face nimic. Simțeam că înebunesc dacă nu vii...
- Drăguțule, drăguțule , atunci de ce nu ești deschis cu mine ? De ce te temi de mine ? De ce nu-mi spui drept ? De ce fugi ? De ce te ascunzi ?
- Știu și eu ? Omul e un țesut de contradicții și absurd.
- Și când iubește ?
- Mai ales .
- Atunci eu de ce sunt altfel ? De ce nu-ți ascund nimic ?....decât dragostea mea...
- Mi-o ascunzi ? ( zâmbi el )
- Uneori...
- Unică , tu draga mea , ești unică
 - Unică ! oftă ea . Adica singură.
- Nu , dragă , doi . Suntem doi , alături , împreună , strânși și striviți într-aceeași mână dulce.
- N-ai răcit cumva ?
- Nu . Nu te speria. Am fost de câteva ori afară cu capul gol , și stranut. Nu-i nimica.
- Ai fost afară ? Cu capul gol ? pentru mine ?
-Da , pentru tine . De unde știi tu când îți ascund ceva ?
- Cum să nu știu când trăiesc numai în tine ?