Traire.

Un recipient spart. O carcasa goala. Ce este un om fara minte, fara memorie? O fantoma? Un trup in cautarea unui suflet? Fara o busola care sa ne ghideze, cum putem sa stim ca destinul nostru este sa cautam binele sau sa ascultam demonii ce ne soptesc in ureche? Pagina alba doreste sa fie scrisa. Un corp prospera cand mintea are o misiune.

Sunt multe feluri in care putem defini fragila noastra existenta si multe feluri prin care ii putem da o semnificatie. Insa amintirile sunt cele care ii modeleaza obiectivul si ii ofera inteles. Un amestec personal de imagini, temeri, iubiri, regrete. Noi insine decidem importanta fiecaruia. Ne faurim propia noastra istorie, unica. Cate o amintire pe rand. Sperand ca cele pe are decidem sa nu le uitam nu ne vor trada sau nu ne vor incatusa, caci viata este o cruda ironie in care suntem meniti sa descoperim intunericul alaturi de lumina, binele alaturi de rau. Asta e ceea ce ne individualizeaza, ceea ce ne face oameni. Iar in cele din urma, acesta este lucru pentru care trebuie sa luptam.